În 1989, aveam 17 ani și eram în clasa a XI-a, trăind intens momentul revoluției care urma să schimbe România pentru totdeauna. Până atunci, carierele erau previzibile, opțiunile limitate, iar viitorul meu se contura, cel mai probabil, ca profesor de matematică. Eram la profilul mate-fizică și adoram matematica – rigoarea, claritatea, frumusețea geometrică.
Dincolo de formule și ecuații, aveam o pasiune imensă: investigațiile. Citeam cărți polițiste de la prietena mea cea mai bună, Paula, și visam să devin un detectiv ca și Columbo, acel personaj emblematic cu parpalacul bej. Știam, însă, că drumul spre Drept sau Miliție era imposibil pentru mine în acea perioadă comunistă, iar visul meu părea o utopie.
Totul s-a schimbat într-o zi prin 1990, când, cu televizorul pornit în timp ce-mi făceam temele, am auzit o veste care mi-a aprins speranța: la Academia de Poliție (fosta Miliție) se introducea o nouă specializare – psihosociologie, unde examenul se susținea și din matematică. Era combinația perfectă pentru mine: poliție și matematică.
Din acel moment, nimic nu m-a mai putut opri. Am învățat manualul de psihologie autodidact, la fel engleza și m-am pregătit fizic zilnic. Am dat examenul la Academie după BAC și am intrat la specializarea psihosociologie (prima promoție), a treia pe listă, într-o competiție acerbă. Intrată aici aveam să constat că visul meu de detectiv se transforma într-un alt fel de investigare – cel al minții umane.
Totuși, în facultate, mi-a lipsit matematica. Simțeam durerea pierderii preciziei și rigorii, înlocuite de infinitatea alternativelor și contradicțiilor aduse de psihologie. Era ca și cum emisferele mele cerebrale își predau puterile una alteia.
După facultatea de psihosociologie, am avut oportunitatea unui master în psihologia muncii, la Cluj. Aici, am devenit antreprenor, alăturându-mă profesorului meu de licență, dl Pitariu, într-o firmă fondată împreună cu alți colegi de master. Am învățat cum să lucrez cu organizații, cum să investighez profilurile angajaților și să descopăr motivațiile lor profunde. Am plecat apoi din sisteme și am lucrat doar pe cont propriu, investind continuu în formarea mea ca psiholog, coach, consilier de carieră, evaluator de competențe.
Visul detectivului nu m-a părăsit niciodată. În 2004, am încercat să-l revitalizez prin firma de detectivi, „Investigatori de Resurse” pe care am înființat-o. Am lucrat la cazuri de la infidelități la fraude economice, dar, în cele din urmă, HR-ul, cu care mergeam în paralel, a triumfat. Iar detectivul din mine a continuat să trăiască prin verbul care m-a definit întotdeauna: a investiga.
De peste 30 de ani, investighez incoerențele dintre ceea ce spun oamenii și ceea ce sunt cu adevărat. O fac cu empatie și multă toleranță, căutând să înteleg complexitatea contextelor care generează aceste contradicții. În același timp, încerc să descopăr motivațiile din spatele acțiunilor lor și să creez punți de înțelegere între minți și suflete.
Astăzi, prin PSITEST, continui să sap zilnic în poveștile oamenilor.
Poate cândva mă voi duce ca voluntar, în Poliție, că tot aud că nu au oameni suficienți, pentru a ajuta la cazuri precum cele din visul copilariei mele..
Între timp, rămân curioasă, gata să ascult total o poveste nouă de viață și să caut explicația din spatele fiecărei incoerențe identificate.
Oh, just one more thing…cum ar zice Columbo…Pe tine ce verb te reprezintă? Ce pasiune te-a împins de-a lungul vieții? Poate este timpul să investighezi și tu propriul tău drum. Iată câteva sugestii din partea mea:
• Identifică verbul care te definește: Gândește-te la copilăria ta. Care a fost acel verb care te-a motivat și te-a reprezentat? Poate fi „a construi”, „a explora”, „a povesti”, „a ajuta”, „a explica”, „a scrie”, „a calcula”, „a asculta”, „a repara”, „a apara” etc.. – caută acel verb pentru că acesta va rămâne esențial pentru cariera ta.
• Asigură-te că în activitatea ta actuală folosești verbul tău: Contextul poate fi diferit, dar ceea ce faci trebuie să fie coerent cu pasiunea ta inițială (sintetizată prin verb).
• Niciodată nu este prea târziu pentru reajustare: Oricând poți reveni la visul tău sau poți adapta cariera într-un mod care să fie autentic pentru tine.
• Ai curaj să-ți urmezi visul, să revi la el, chiar dacă faci compromisuri temporare (caută să nu ucizi de tot verbul): Toate experiențele contribuie la întărirea a ceea ce contează cu adevărat.
• Continuă să fii curios și deschis: Curiozitatea și pasiunea pentru verbul tău te vor ghida în toate alegerile importante.
Invitația mea pentru tine
Dacă consideri că ai nevoie de mai multă claritate în cariera ta, dacă simți că lucrurile nu sunt încă perfect aliniate, te invit la o evaluare de carieră.
Verbul tău contează. Este chiar cheia unei cariere de succes. Te pot însoți să descoperim împreună cum poți pune în lumină aspirațiile tale autentice, unde se rupe coerența și cum poți construi un plan concret pentru viitor.
Fiecare poveste este unică, iar la PSITEST suntem aici să te ajutăm să o scrii pe a ta, într-un mod care să țină cont de potențialul tău real.